miercuri seara

E miercuri seara, trecut de ora 8 si eu n-am plecat inca acasa. Si nici nu-mi prea vine sa plec. As avea ce sa fac prin oras, trebuie sa-mi iau bilete la Urma, as putea sa onorez invitatia la cina a unei prietene, as fi putut sa ma duc la teatru cu un alt grup de prieteni sau as fi putut sa ajung acasa mai devreme de ora 10 ( lucru care nu s-a mai intamplat de mult si care imi cam lipseste). As mai putea sa dau cateva telefoane si sa-mi asigur o seara out, faina, vesela, cu vin fiert cu scortisoara si ceva prajituri bune...
In locul acestor posibilitati, stau la biroul meu,inca la serviciu ( si acum o anumita persoana o sa gandeasca ca o sa mor tanara de la atata munca ) cu discografia INXS si Queen pe shuffle. Si ma simt bine doar cu mine. Si-mi dau seama ca pot sa fac atatea lucruri, eu, cu manutele mele ( la figurat, evident, ca nu-s deloc talentata de fel). Nu sunt manata de cine stie ce dorinte de a schimba lumea, ci doar pe mine. Si pot :) si asta va doresc si voua, oricine ati fi!

Blogul asta, care nu prea se poate numi blog, pentru ca scriu din an in paste in el, nu l-am facut pentru a-mi varsa amarul sau pentru a-mi exterioriza piticii depresivi ori de cate ori am ocazia si astfel sa-mi scutesc prietenii de aberatii. L-am facut pentru a ma determina sa invat sa scriu, sa pot sa vorbesc despre orice si sa pot sa-mi argumentez parerile. Mda..
E suficient sa citesti un singur rand din postarile mele ca sa-ti dai seama ca am facut lucrurile cam pe dos. oricat as incerca sa fac altfel, blogul asta ramane tot un loc dominat de piticii si mai nou " fluturii" din minte si suflet. Nu mai incerc sa schimb asta.

Love should be in the air..

Postul acesta m-a binedispus instantaneu. Incep sa simt si mirosul primaverii :D

ce se intampla cand iti dai seama ca o persoana din jurul tau te percepe complet altfel decat te asteptai si decat iti doreai? ce se intampla daca in loc de fiinta ta, vede un abur superficial care la prima rafala de vant dispare? tu ai incercat sa o faci sa te vada asa cum esti, ai impins lucrurile la limita, fara sa ai frica penibilului, ai actionat impulsiv si nebuneste iar ea ti-a servit o explicatie fara rost?
nu se intampla nimic.... si asta este cel mai trist

later edit la postul anterior

ziua nationala a asteptarii

asteptarea mea a inceput de cum m-am trezit, adica de la 10 si un pic. nici nu am deschis bine ochii si am simtit cum pune stapanire pe mine o senzatie placuta si iritanta in acelasi timp. mi-am baut cafeaua, am facut ceva cumparaturi de-ale gurii, am trimis niste mailuri, am citit cate ceva, am dat telefoane, am si primit cateva.. degeaba. Senzatia asta a mea, asteptarea asta devenea tot mai chinuitoare.. ei bine, nici chiar asa, dar imi place sa folosesc cuvinte dramatice azi.. oricum, pentru o persoana care nu are rabdarea in gene, este o catastrofa sa astepti sa se intample ceva si acel ceva nu se mai intampla!!!!!!
ca un porc de Guineea in cusca, asa m-am simtit toata ziua...m-am infuriat si am decis ca trebuie sa fac curat in casa dar m-am limitat la a spala vasele. am facut tot soiul de scenarii si dialoguri in gand, dar le-am abandonat pentru ca, fie erau prea teatrale, fie erau prea seci, iar eu sunt o persoana vulcanica si nu ma pot purta decat pe masura!
intr-un final, am abandonat ideea de a lua eu taurul de coarne, si am decis ca mai bine imi vars necazul pe blog si incerc sa revin la ganduri mai bune. La urma urmei, nelinistea mea sugereaza ca ceva, ceva s-a miscat in atomii mei iar schimbarea este mai mult decat binevenita :)

Nu ar trebui sa ne fie frica sa recunoastem cum suntem noi de fapt, nici fata de prieteni si nici fata de cei cu care lucram si ne sunt sefi. Suntem toti oameni si toti gresim si mai mult, majoritatea facem exact aceleasi greseli. Nu incerc sa spun ca sunt justificabile greselile, desi poate unele sunt. Toti ne straduim sa parem mai buni, mai bine pregatiti, mai destepti, mai decat suntem in realitate, asa ca o persoana care recunoaste ca uita, ca face greseli nu este ceva de criticat. Din contra, consider ca iti trebuie curaj sa recunosti anumite lucruri, mai ales in fata omului care iti plateste salariul. Si cred din suflet ca exista oameni care nu te desconsidera doar pentru ca esti sincer.